Frenul lingual

Frenul lingual poate fi testat folosind evaluarea Hazelbaker. Funcția limbii primează față de aspect. Un scor < 11 funcțional și < 8 al aspectului indică fren ce necesită intervenție chirurgicală.

Un studiu din 2006 concluzionează că primii trei itemi de testare a funcției - lateralizare, ridicare și extensie a limbii - sunt cei mai importanți (cu prag de ≤4 pentru frenotomie).

Frenul fals este cel care obține scor limită (adică 10, 11 sau 12 funcțional și 8 sau 9 al aspectului). Câteva cauze pentru un fren fals sunt:

• prezentație asinclitică la naștere
• compromisuri de poziție intrauterină
• operație cezariană, extracție cu vacuum sau forceps 
• circulară de cordon ombilical
• prezentație „compound”
• coborâre rapidă sau foarte lentă
• eșec în a completa mișcările cardinale
• torticolis 
• plagiocefalie, brahicefalie, scafocefalie etc.

Î&R: Labii lipite

Î: Fetiță în vârstă de un an prezintă labiile mici lipite. Nu au fost așa de la început, de curând a apărut ca o pieliță care acoperă locul. Face pipi normal, nu mai folosește scutece de o lună. Ce este de făcut?

R: Este vorba despre aderențe labiale. Nu este obligatorie tratarea lor!

• Tratamentul medicamentos include o cremă cu estrogen 0,01% aplicată local, x1-2/zi, 2-4 săptămâni sau cu steroid (betametazonă). 
• Dacă decizi în favoarea tratării și aderențele sunt mici, iată ce este de făcut: după toaletarea zonei, având mâinile spălate, trage într-o parte și în alta până se desfac aderențele și zona arată ca înainte. Manevra de desfacere poate fi puțin sângeroasă și disconfortabilă, dar nu ar trebui să fie dureroasă. Dacă fetița simte durere la tentarea manevrei, aderențele sunt prea puternice și este mai bine să nu mai continui. 
• Dacă decizi în favoarea tratării și aderențele sunt puternice, este mai bine să mergi la medic (chirurgie pediatrică).

Este important de știut că aderențele se pot reface. Pentru a preveni refacerea lor:

• păstrează zona cât mai uscată: usucă pielea, după toaletarea zonei, prin tamponare, nu prin frecare;
• evită potențialii iritanți locali: schimbă scutecul des (dacă este cazul), evită săpunurile iritante, detergenții puternici, băile cu spumă;
• folosește o cremă emolientă, de exemplu o cremă pentru iritația de scutec.

Termeni în engleză: labial adhesion, synechia vulvae, labial agglutination.

Resurse: 

https://pedemmorsels.com/labial-adhesions-in-children/

Mecanismul suptului

Un alt video interesant privind mecanismul suptului se găsește aici: https://www.newscientist.com/article/dn18890-bumpology-ultrasound-reveals-breastfeeding-mechanics/

Curbele de creștere

- Cum îi merge noului tău frățior, Bulă? întreabă învățătoarea.
- Lui îi merge foarte bine, dar mă tem că mama are de gând să-l vândă.
- Cum așa?
- Păi în fiecare zi îl cântărește.

***

Curbele de creștere sunt grafice pe care se notează dezvoltarea copilului, în general în raport cu vârsta acestuia. Există mai multe tipuri de curbe de creștere, atât de la Organizația Mondială a Sănătății (OMS, în engleză World Health Organisation - WHO), cât și de la Centrul de prevenție al Bolilor din SUA (Center for Disease Control - CDC).

Printează curbele de creștere de care ai nevoie, alegând de mai jos:

Băieți:

• Greutate băieți 0-6 luni,
• Lungime băieți 0-6 luni
• Perimetru cranian băieți 0-2 ani
• Greutate și înălțime băieți 0-3 ani
• Greutate și înălțime băieți 2-20 ani

Fete:

• Greutate fete 0-6 luni
• Lungime fete 0-6 luni
• Perimetru cranian fete 0-2 ani
• Greutate și înălțime fete 0-3 ani
• Greutate și înălțime fete 2-20 ani

Pentru mai multe curbe de creștere, vezi:

• http://www.who.int/childgrowth/standards/en/
• http://www.cdc.gov/growthcharts/clinical_charts.htm

Cum calmezi un bebeluș

Elementar: Febra

Temperatura normală a copiilor, măsurată intrarectal, este de aproximativ 37°C. Temperatura corpului este însă variabilă. În funcție de momentul zilei, ea poate varia până la 2°C (între 36-38°C). Are valorile cele mai mici dimineața devreme și cele mai mari seara.
Când spunem ”febră”, ne referim la temperatura peste 38°C în cazul sugarilor sub 3 luni sau peste 38,5°C, la copii mai mari.

Există multiple cauze de febră. 

Infecțiile cauzate de virusuri sunt cea mai frecventă cauză de febră în copilărie. Infecțiile virale nu pot fi tratate cu antibiotic, deoarece acestea nu acționează împotriva virusurilor.
Uneori, febra este cauzată de infecții bacteriene. Aceste infecții bacteriene pot fi tratate țintit cu antibiotice.
Reacțiile alergice, vaccinările, infecțiile cronice și alte cauze rare pot, mai puțin frecvent, să cauzeze febră.

Febra nu este o boală, este un semn la apărării imune active a organismului.

Febra nu este periculoasă, iar valoarea mult crescută a acesteia nu se corelează cu severitatea afecțiunii în cauză. Temperatura corpului revine la normal de îndată ce infecția a fost răpusă.

Cum se măsoară temperatura copilului? 

La sugari (copii sub 12 luni), este recomandată măsurarea intrarectală.
La copii peste 1 an, temperatura se poate măsura axilar (la subsuoară), în gură, în gură sub limbă sau în ureche, folosind un termometru auricular.

Sugarii sub 3 luni cu febră peste 38°C trebuie văzuți de medic.

Febra poate crește lent, dar și foarte repede. O infecție febrilă poate, mai puțin frecvent, să cauzeze convulsii febrile. Convulsiile febrile sunt rare, apar la vârste cuprinse între 6 luni și 5 ani, și nu lasă sechele pe termen lung.

Atitudinea în febră

Febra crescută poate duce la modificarea stării generale a copilului. Dacă observi astfel de modificări (slăbire, oboseală, iritabilitate, aport de lichide dificil), iată ce ar trebui să faci:

• dezbracă copilul, acoperindu-l doar ușor, cu ceva subțire;
• febra înaltă duce la pierderi de lichide; oferă-i des copilului lichide în cantități mici (apă, ceai);
• dă-i copilului paracetamol (supozitor sau sirop), cu distanță de cel puțin 6 ore între administrări, la doza calculată corect pentru vârstă / greutate;
• urmărește evoluția copilului: febra ar trebui să scadă și starea generală a copilului să se îmbunătățească; dacă nu se întâmplă acest lucru după paracetamol, contactează medicul;
• nu administra paracetamol mai des de 6 ore sau mai mult de 2 zile fără să consulți medicul.

Când soliciți medicul?

Este necesar să apelezi la un medic atunci când copilul tău are febră însoțită de:

• vârsta sub 3 luni și febra peste 38°C;
• dureri de cap, rigiditate a gâtului, sensibilitate la lumină;
• vărsături constante și refuzul lichidelor;
• dificultate respiratorie;
• apatie, letargie progresive;
• stare generală ce nu se ameliorează după paracetamol;
• febră mai mult de 2 zile pentru care s-a administrat paracetamol din 6 în 6 ore;
• convulsii febrile;
• erupție pe piele cu aspect de mușcătură de pureci, cu pete roșii nereliefate, care nu dispar la apăsare.

Concluzii

• Copii au des febră. Infecțiile virale sunt cea mai frecventă cauză.
• Sugarii sub 3 luni cu febră peste 38°C trebuie aduși de îndată la doctor.
• Febra nu este dăunătoare, nici periculoasă, ci semnul că organismul se apără împotriva unei infecții. Starea copilului este cea importantă, nu valoare febrei.
• Dacă copilul este într-o stare generală bună (încă se joacă, pare satisfăcut), nu este neapărat nevoie să scazi febra. În cazul modificării stării generale, poți administra paracetamol (supozitor sau sirop), cu distanță de cel puțin 6 ore între administrări, și lichide suficiente, așteptând cu răbdare și observând evoluția copilului.
• În orice caz, în contextul febrei cu caracteristicile menționate mai sus, dacă simți nesiguranță sau îngrijorare privind copilul, contactează medicul.

Bronșiolita tratată prin kinetoterapie - VIDEO

În Franța, tratamentul bronșiolitei implică adesea doar ședințe de kinetoterapie. Kinetoterapia franceză privilegiază tehnicile expiratorii pasive și lente, asociate cu tusea provocată.
Principalele beneficii: copilul tușește mai puțin, mănâncă mai bine, doarme mai liniștit.

Pentru mai multe exemple, caută pe internet ”kinésithérapie respiratoire bronchiolite”.

Și dacă tot veni vorba de bronșiolită, privind dintr-un unghi ușor diferit, merită menționat că în 1963 (deci de mai bine de 50 de ani), Reynolds și Cook au afirmat că terapia cu oxigen are importanță vitală în bronșiolită și există dovezi puțin convingătoare că orice altă terapie ar fi utilă în mod consecvent sau cel puțin ocazional.

De ce să alăptez?

• Laptele de sân are toți nutrienții necesari pentru ca bebelușul tău să crească cu spor, de calitatea și în cantitatea optime.
• Laptele de sân este ușor de digerat.
  
• Laptele de sân se adaptează nevoilor bebelușului tău, pe măsură ce acesta crește.
  
• Lapte de sân conține substanțe ce apără și protejează, ferindu-ți bebelușul de boli.
• Un bebeluș nu va fi niciodată supraalimentat prin alăptare. 
  
• Laptele de sân este disponibil la orice oră, în orice loc, are mereu temperatura optimă și este igienic. 
  
• Laptele de sân este gratis. 
  
• Alăptarea este bună pentru toți copiii, inclusiv cei cu risc de alergii.
• Mai mult decât nutriție: când suge la sân, bebelușul simte siguranță, securitate și protecție. Contactul fizic dintre mamă și copil implică atenție, afecțiune și... căldură. Toate acestea contribuie la stabilirea unei punți de legătură prin care copilul se simte acceptat și la adăpost. 
  
• Faceți echipă comunicând: Alăptarea pune bazele relației mamă-copil, vă ajută pe amândoi să faceți cunoștință unul cu altul. După nesiguranța de început, vei învăța toate semnalele pe care ți le transmite bebelușul tău: dacă își mișcă buzele și se întoarce spre piept într-un anumit fel sau dacă plânge într-un anumit fel, vei ști că îi este foame; dacă se dă la o parte, vei ști că a obosit sau că s-a săturat. Curând, vă veți coordona din ce în ce mai bine, făcând o echipă pe cinste. 
  
• Anestezia epidurală și operația cezariană nu sunt contraindicații pentru alăptare. 

Dermatita atopică

Expresie cutanată a statusului alergic, dermatita atopică se întâlnește la persoane predispuse să dezvolte și alte afecțiuni atopice, precum astmul bronșic și rinita alergică.

Diagnostic

Diagnosticul de dermatită atopică se pune prin existența a cel puțin 3 criterii majore împreună cu cel puțin 3 criterii minore.

Criterii majore (minim 3):

• prurit (mâncărimea pielii);
• leziunile dispuse caracteristic și cu aspect tipic:
• la adulți: lichenificarea pliurilor, leziuni cu dispunere liniară,
• la copii: afectarea feței, în special pe zonele concave, și a zonelor de extensie ale membrelor;

• dermatită cronică și/sau recidivantă;
• istoric personal sau familial de atopie (ex: astm bronșic, rinită alergică, dermatită atopică).
  

Criterii minore (minim 3):

• xeroză (piele uscată), ihtioză, hiperliniaritate palmară, keratoză pilară;

  

• dermatita mâinilor și picioarelor;
• cheilită; 
  
• eczema mameloanelor;
• susceptibilitate pentru infecții cutanate (ex: Stafilococ auriu, virus herpes simplex, alți viruși, negi, molluscum, dermatofiți);
• eritroderma;
• accentuare perifoliculară (în special în zonele pigmentate);
• pitiriazis alb;
  
• afectarea imunității mediate celular;
• conjunctivită recurentă;
• pigmentare periorbitară (orbital darkening, allergic shinners);
  
• pliu infraorbitar Dennie-Morgan;
  
• keratoconus,
• cataractă subcapsulară anterioară;
• agravarea leziunilor sub influența unor factori emoționali;
• intoleranțe alimentare;
• prurit agravat de transpirație;
• intoleranță la lână sau solvenți lipidici;
• dermografism alb;
• reacții cutanate imediate de tip I;
• creșterea imunoglobulinelor E (IgE) serice totale;
• eozinofilie în sângele periferic.

Cauzele dermatitei atopice

• genetice;
• de mediu: 
• contactul cu iritanți: săpunuri, solvenți, îmbrăcăminte de lână, iritanți mecanici, detergenți, conservanți, parfumuri;
• climatul; 
• transpirația; 
• aeroalergenii: acarieni, igrasie, polen, puf sau păr de animale;
• microorganisme; 
• stresul; 
• alimentele: ouă, soia, lapte, grâu, pește, crustacee, alune. 

Îngrijirea și igiena 

Cel mai important pas în combaterea dermatitei atopice este rehidratarea stratului cornos. Astfel se minimizează efectele directe ale agenților iritanți și ale alergenilor pe piele și se maximizează efectele terapiilor aplicate local, scăzând nevoia de steroizi topici.

• Băile călâi, cu durata de 10-20 minute, sunt ideale. Băile extrem de calde trebuie evitate pentru a preveni vasodilatația și afectarea barierei tegumentare. 
• Mici cantități de uleiuri de baie sau agenți emulsifianți pot fi folosite. Pacienții și părinții acestora vor fi avertizați în privința riscurilor de alunecare sau cădere după folosirea acestor produse. 
• Săpunurile recomandate sunt neparfumate, cu pH neutru. Dar chiar și acestea pot usca prea tare piele atopică. Spălarea cu apă chioară poate fi de preferat la copii prepubertari. Pacienții postpubertari necesită săpun doar la axile și zona inghinală. 
• Dacă săpunurile sunt prea iritante, se pot folosi loțiuni și creme hidrofobice. Acestea se aplică fără apă, frecând piele cu blândețe până se formează puțină spumă. Apoi se șterge cu o bucată de bumbac moale. 
• Șamponul pentru bebeluși poate fi folosit pentru dermatita scalpului. 

Băile trebuie urmate de aplicarea emolienților în următoarele 3 minute, altfel evaporarea va cauza uscarea pielii în exces. Piele nu trebuie uscată, ci doar tamponată cu un prosop pentru a elimina umezeala în exces.

Lumina ultraviolet poate fi benefică pentru anumiți pacienți.

Feniculul în tratamentul tusei

Feniculul: Foeniculum vulgare Mill., Fam. Apiaceae

Alte denumiri: anason, chimeon, mărar dulce, secărea de grădină etc.

Pentru tratarea bronșitei, astmului bronșic, tusei convulsive și spastice se recomandă o infuzie care se prepară din fructe de fenicul zdrobite la o cană (200 mL) de apă clocotită:

• sugari: 5-6 fructe zdrobite
• copii mici: 10-15 fructe zdrobite
• copii mari și adulți: 1/2 linguriță de fructe zdrobite

Se acoperă și se lasă 15 minute la infuzat. Se strecoară. Se bea în trei reprize, după mesele principale.

Bibliografie:
Niță Marian, Tudosie Roxana, Afecțiunile respiratorii și plantele medicinale din tezaurul etnobotanic românesc. Craiova: Ed. Aius, 2014

Alimente pentru sugari

Aceste alimente sunt cu titlu de exemplificare, listele nefiind exhaustive.

Exemple de legume folosite pentru mâncărurile sugarilor

• asparagus
• cruciferoase: broccoli, varză de bruxelles, varză, conipidă, gulie
• morcov
• fasole verde
• mazăre
• ardei verde
• cartof
• spanac
• dovlecel sau dovleac
• sfeclă

Exemple de fructe folosite pentru mâncărurile sugarilor

• caise
• avocado
• banane
• pepene galben
• mango
• pepene verde
• nectarine
• papaya
• piersici
• pere
• prune

Dacă sunt suficient de coapte pentru a fi pasate, acestea nu necesită peparare termică.

Fructele uscate fără sâmburi pot fi înăbușite în vederea pasării. 

Adaosul de sare, zahăr, siropuri, ulei, unt, margarină, untură sau smântână la prepararea legumelor și fructelor nu este necesar.

Mierea poate fi folosită doar dacă există dovada certă că nu este contaminată cu spori de Clostridium botulinum (în urma testării mierii la un laborator specializat).

Urmăriți sugarul în vederea posibilelor reacții alergice după introducerea fiecărui aliment nou.

Diversificarea

Introducerea alimentelor pas cu pas

După trecerea primelor patru luni de viață (cel mai devreme) și nu mai târziu de începerea celei de-a șaptea luni, ar trebui să crești diversitatea dietei bebelușului tău și să înlocuiești treptat mesele de lapte cu alte alimente. Bebelușul este pregătit la această vârstă pentru alimente solide și crește atât de mult, încât laptele (de mamă sau formulă) singur nu îi mai aduce suficientă energie și nutrienți, în special fier.
Diversificarea se referă la toate celelalte alimente, altele decât laptele de mamă sau formulă (lapte praf): legume, fructe, cartofi, ulei, carne, cereale, și mâncărurile în care acestea sunt puse. Fiecare dintre aceste alimente are un rol important în îngrijirea bebelușului și este introdus la un anumit moment al dietei. De exemplu, oferirea regulată de carne sugarului și copilului mic îi asigură necesarul de fier.

Budincile și piureurile din comerț

Pentru diversificare, îi poți oferi bebelușului diferite budinci sau piureuri cumpărate. Atât timp cât copilul tău nu are nevoie de porții mari, acestea sunt foarte practice. Totuși, aceste produse conțin diferite condimente și bulionuri. Refamiliarizarea copilului cu budinci preparate în casă poate fi îngreunată de gustul ușor diferit. De aceea, este bine să verifici mereu lista ingredientelor: 

• este preferabil să alegi produsele care conțin doar ingrediente ce apar și în rețetele de diversificare;
• renunță pe cât posibil la produsele cu adaos de sare, arome sau gust dulce intens.

Avantajul budincilor preparate în casă este că poți oferi o mult mai mare varietate de arome. Bebelușul tă se va obișnui mai repede cu o gamă variată de gusturi și își va folosi mai mult ”simțul gurii” (de la atingerea inițială a alimentelor cu palatul - cerul gurii -, prin masticație, până la înghițirea mâncării, copilul va experimenta textura, consistența, duritatea/delicatețea alimentelor). Conform studiilor, o varietate în dietă începută devreme îi determină pe copii să accepte mâncăruri noi mai ușor. Este bine ca preparatele să fie mereu oferite proaspete.

Budincile sau piureurile oferite în biberon sunt descurajate, în special la masa de dinainte de culcare. Pot duce la supraalimentare și la apariția cariilor de biberon. Aceste nu trebuie oferite în biberon, ci cu lingurița.

De la 5 la 7 luni: legume, carne și piure de cartofi

Diversificarea începe de regulă între 5 și 7 luni, cu legume și piure de cartofi cu carne.

• Oferă-i copilului la masa de prânz câteva lingurițe de piure fin de legume, de exemplu de morcov. Apoi, oferă-i lapte ca de obicei, până s-a săturat.
• Dacă copilul nu acceptă morcovul, poți folosi alte legume (de exemplu dovleac, conopidă, broccoli, gulie, fenicul, păstârnac, zucchini). Poți folosi și legume congelate (bineînțeles, fără sos).
• Cantitatea de legume este crescută treptat până la 100 g. Apoi, alte ingrediente sunt adăugate pas cu pas.
• Dacă copilul s-a obișnuit cu legumele de aproximativ o săptămână, poți adăuga în piure și un cartof copt și o lingură de ulei de rapiță. În cele din urmă, poți adăuga 30 g carne macră și 1,5 linguri suc fructe.

Folosirea în procesul de difersificarea a unei game variate de alimente este încurajată (de exemplu, diferite tipuri de legume), precum și folosirea unor cantități mici de paste și alte cereale, de preferat din grâu. Înlocuiește ocazional carnea cu pește, precum somonul.

La finalul primei luni de diversificare, o porție întreagă de lapte ar trebui să fi fost înlocuită de piure la masa de prânz. Dacă copilul mănâncă întreaga cantitate de piure/budincă, nu va mai avea nevoie de lapte la final. Durata perioadei de diversificare depinde de la copil la copil. Poate varia între cateva zile până la săptămâni.

SFAT: piureurile și budincile făcute în casă pot fi și ele congelate pentru păstrare.

Notă: când folosiți piureuri din comerț, adăugați de 5 ori pe săptămână carne, deoarece conținutul de carne al produselor industriale este în general mic. 

Între 6-8 luni: budinca de cereale cu lapte integral

La aproximativ o lună după introducerea primului piure, masa de după amiază sau seară va fi treptat înlocuită cu o porție de budincă de lapte cu cereale, cu suc de fructe bogat în vitamine sau piure de fructe.

• La prepararea budincii poți folosi lapte cu 3,5% grăsime, formulă (lapte praf), lapte integral pasteurizat, lapte ESL sau UHT. Laptele raw sau certificat nu ar trebui folosit. 
• Dacă cumperi budincă deja preparată, alege produsele cu compoziție similară budincii făcute în casă. Acestea trebuie să conțină ingrediente puține, să fie fără aditivi inutili precum cacao, ciocolată, zahăr sau arome. Adaosul de vitamine, minerale și lactobacili nu este necesar.

Între 7-9 luni: budinca de cereale și fructe

Budinca de cereale cu pulpă de fructe, fără lactate, este, la aproximativ o lună după introducerea celei de-a doua mese diversificate, preferabilă pentru masa de după amiază.

• Cerealele integrale pentru bebeluși (preferabil fără zahăr) sunt amestecate cu puțină apă, fierte și lăsate să se umfle. Semolina / grișul se amestecă în apa fierbândă.
• Fiind caldă, budinca se amestecă cu fructe de sezon și ulei de rapiță. 

Budinci de felul acesta sunt disponibile pe piață. Și în acest caz trebuie acordată atenție ingredientelor, să fie similare celor preparate în casă și să nu conțină lactate. Dacă nu conțin grăsimi, adaugă tu înainte de masă. De asemenea, verifică să fie făcute din cereale integrale.

Alăptarea după diversificare

Chiar și după introducerea alimentelor de diversificare, continuă să alăptezi. Dacă înțărci copilul, îi poți oferi biberon de lapte praf. 

• Laptele integral nu este recomandat în primul an de viață, deoarece este sărac în nutrienți importanți, precum iod, fier, cupru.
• Laptele de vacă ar trebui folosit în primul an de viață doar în cantități mici, adică la prepararea piureurilor și budincilor de cereale.
• Oferirea laptelui de vacă pentru băut trebuie amânată pentru finalul primului an de viață, și atunci va fi în contextul mesei cu pâine. Nu ar trebui oferit lapte raw copilului.

Alte produse pe bază de lapte, precum brânza proaspătă sau iaurtul cu fructe, ar trebui evitate în primul an de viață.